Oltenia Istorica

Noua expozitie permanenta de plaeontologie de la Muzeul Olteniei - Stiintele Naturii

2012-02-07T15:57:00.002+02:00

Casa Băniei poate fi vizitată şi virtual

2012-01-12T21:11:00.003+02:00

În ultima vreme, o serie de importante muzee din România au reuşit să implementeze platforme pentru o vizitare virtuală: Muzeul Naţional Peleş, Pelişor, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” sau Complexul Naţional Muzeal „Astra” din Sibiu. De curând, şi Casa Băniei – monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova – poate fi explorată online, utilizatorii site-ului Muzeului Olteniei putând să descopere, stând în faţa calculatorului, toate ungherele clădirii. Plimbarea – una gratuită şi posibilă la orice oră din zi şi din noapte – este posibilă graţie mai multor imagini panoramice de 360 de grade ce oferă o viziune de ansamblu asupra frumuseţii şi importanţei colecţiilor de artă tradiţională. Reprezentanţii instituţiei spun că în ultima vreme lucrează intens pentru ca Muzeul Olteniei să se bucure de o mai mare prezenţă în mediul online, fapt care duce la promovarea sa şi la atragerea de noi vizitatori. O dovadă în plus este şi existenţa unui cont pe reţeaua Facebook.

17 muzee mari din lume, vizitabile cu Google Art Project. Nici unul din România…

n 2007, Google lansa Google Street View, un program cu ajutorul căruia poţi vizita oraşe din toată lumea. În 2011, compania a lansat şi Art Project, care permite vizitarea online a 17 muzee mari din lume: Galeriile Uffizi (Florenţa), Tretiakov (Moscova), Ermitage (Sankt Petersburg), Rijksmuseum (Rembrandt-Amsterdam), Tate Britain (Londra), MoMa (Muzeul de Artă Modernă, New York), Palatul Versailles, National Gallery (Londra), Van Gogh (Amsterdam), Alte Nationalgalerie (Berlin) ş.a. Peste 1.000 de tablouri, între care unele picturi celebre, au fost scanate, digitalizate, fiind la îndemâna oricărei persoane conectate la Internet. Din păcate, nici o instituţie românească nu se numără printre cele 17, însă până când se va întâmpla acest lucru doritorii pot sa le vadă pe site-urile lor.

Prima consecinţă a disponibilităţii platformelor pentru vizitarea virtuală, prin intermediul Internetului, a fost creşterea numărului de vizitatori. De exemplu, Castelul Peleş din Sinaia – reşedinţa de vară a regelui Carol I – are, conform statisticii oferite de reprezentanţii instituţiei, prin monitorizarea Google Analitics, 62.000 de vizitatori unici pe lună, care fac un tur virtual al teraselor, curţii interioare, holului de onoare, Salonului Florentin sau Sălii Mari de Arme, pe site-ul www.peles.ro. Prezenţa pe Internet a Muzeului Naţional Peleş este completată de conturile pe Facebook şi pe Twitter, reţele de socializare pe care sunt organizate diferite concursuri, câştigătorii primind bilete gratuite pentru vizitarea muzeului. Cei care aleg o plimbare virtuală prin Muzeul „Astra” din Sibiu – unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din România şi din sud-estul Europei – au la dispoziţie pe www.muzeulastra.ro imagini din Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale, Muzeul de Etnografie universală „Franz Binder” şi Muzeul de Etnografie şi Artă Populară săsească „Emil Sigerus”. Ca un fapt inedit, la Muzeul Ţăranului Român (www.tur.muzeultaranuluiroman.ro) – care deţine în patrimoniu aproximativ 90.000 de piese – imaginea este completată cu documente sonore şi vizuale culese în urma cercetărilor de teren.

În general, navigarea virtuală prin muzee este destul de simplă, fie că e vorba de ferestre deschise în pagina muzeului sau de „full screen”, folosindu-se atât cursorul de mouse (pentru plimbare), fie săgeţile din meniu (explorare la 360 de grade).

Imagini panoramice şi funcţie „zoom” pentru toate cele 14 săli deschise publicului

De curând, şi Muzeul Olteniei din Craiova oferă posibilitatea unei vizitări online a expunerii de bază de la Secţia de Etnografie, pe site-ul www.muzeulolteniei.ro, la secţiunea Casa Băniei. «Aşa cum spuneam şi anul trecut, una dintre priorităţile noastre este maximizarea vizibilităţii instituţiei prin diverse mijloace multimedia. Anunţam încă de-atunci intenţia ca muzeul să poată fi vizitat şi virtual, ca orice alt mare muzeu din această lume. Ne-a luat ceva timp, trebuie să recunosc, dar asta nu din cauza faptului că nu eram noi pregătiţi pentru a duce la bun sfârşit un astfel de proiect, ci pentru că, din păcate, legislaţia românească privind achiziţiile publice este din ce în ce mai greoaie şi mai complicată. Aşa că abia spre sfârşitul anului am reuşit să finalizăm proiectul», a explicat Mihai Fifor, managerul muzeului. „Este cu adevărat o reuşită. Practic, poţi sta acasă şi din fotoliu să vizitezi expoziţia de bază cea nouă, care a fost inaugurată în urmă cu exact un an, în ianuarie 2011, în clădirea complet reabilitată a Casei Băniei”, a adăugat acesta.

Turul virtual al Casei Băniei este unul deosebit de bogat, compus din multiple panorame pentru fiecare sală din interior, însă cel ce accesează site-ul muzeului poate vizualiza şi o serie de imagini din exteriorul clădirii. „Sunt între 400 şi 500 de fotografii, fiecare cu o rezoluţie cât se poate de bună, de 10 megapixeli, şi care, îmbinate, dau imaginea celor 14 încăperi vizitabile în cadrul acestui tur virtual. Sunt imagini panoramice de 360 de grade, dar există şi funcţia „zoom”, adică posibilitatea de a apropia fiecare piesă din expoziţie, pentru a fi descoperite detaliile. Este, aşadar, o modalitate cât se poate de civilizată şi de modernă de a vedea oferta unei instituţii muzeale”, a mai spus Mihai Fifor.

Merită, totuşi, să vedeţi expoziţia „pe viu”! Un bilet nu costă nici măcar 1 euro…

Plimbarea virtuală se face prin expoziţia permanentă, desfăşurată pe două niveluri: în două săli de la demisol, adică în vechile pivniţe ale Casei Băniei – „Facerea pâinii” (cultivarea grâului în Oltenia, cu simbolurile şi ritualurile pâinii), iar în alte nouă de la etaj – „Ritmurile vieţii” (ceramică oltenească, meşteşugurile cojocăritului şi ţesutului, nunta la olteni, obiecte religioase). Cu totul, câteva mii de piese. În alte trei săli de la parterul clădirii îşi află locul o fascinantă expoziţie de păpuşi, realizată în parteneriat cu Asociaţia Culturală „GAG” din Craiova, precum şi ateliere de olărit, ţesut, iconărit etc.

Dacă totuşi aveţi posibilitatea să ajungeţi până la Casa Băniei – situată în Craiova, pe strada „Matei Basarab” nr. 16, vizavi de Catedrala Mitropolitană –, merită să vedeţi „pe viu” expoziţia de artă populară şi pe cea de păpuşi. Nu e gratis, dar nici foarte mult nu costă un bilet: doar 3,64 lei pentru adulţi şi 1,82 lei pentru copii, adică mai puţin de 1 euro…

În curând, şi Secţia de Ştiinţele Naturii va fi deschisă internauţilor

În curând, Muzeul Olteniei va oferi posibilitatea efectuării unui tur virtual şi la Secţia de Ştiinţele Naturii, o secţiune în acest sens urmând a fi creată tot pe site-ul instituţiei, www.muzeulolteniei.ro. De altfel, Secţia va putea fi integral disponibilă pentru vizitarea „în realitate” în această toamnă.

«La sfârşitul acestei luni sau, cel mai târziu, în prima săptămână a lui februarie vom inaugura parterul Secţiei de Ştiinţele Naturii, unde vom deschide expoziţia de bază „Oltenia – Terra fosilis” – o investiţie de aproape 15 miliarde de lei vechi a Consiliului Judeţean Dolj», a precizat managerul Muzeului Olteniei, Mihai Fifor.

Repunerea totală în circuit a acestei Secţii va fi făcută odată cu deschiderea etajului al doilea, unde va fi amenajat un planetariu – singurul din această parte a ţării. „Este cât se poate de spectaculos şi de interesant pentru oricine vrea să ştie câte ceva despre sistemul solar, despre bolta cerească”, a adăugat Mihai Fifor.

Modernizarea atât a parterului, cât şi a etajului al doilea ale Secţiei reprezintă o investiţie sută la sută a Consiliului Judeţean Dolj, etajul întâi al clădirii fiind reabilitat în 2007, printr-un proiect PHARE, realizat tot cu sprijinul administraţiei judeţene.

„Urmează ca anul acesta să ne concentrăm pe identificarea resurselor financiare pentru realizarea expoziţiei de bază de la Secţia de Istorie-Arheologie, o expoziţie care, după cum arată proiectul de arhitectură recepţionat în decembrie 2011, va fi unicat în România. O expoziţie bazată foarte mult pe tehnologie, pe media”, explică managerul Muzeului Olteniei, adăugând că „ respectivul proiect a fost realizat de o societate din Spania, specializată în designul de expoziţii muzeale, care a câştigat licitaţia.

Pentru realizare propriu-zisă a expoziţiei vor fi solicitate fonduri europene, deoarece „investiţia are o valoare foarte mare şi nu poate fi susţinută cu fonduri din bugetul Consiliului Judeţean Dolj”, explică Mihai Fifor. „Optimist, gândim pentru 2014 redeschiderea Secţiei de Istorie-Arheologie. De altfel, 2015 înseamnă centenarul existenţei Muzeului Olteniei şi ne-am dori ca în cadrul acelor manifestări aniversare să inaugurăm circuitele expoziţionale la toate cele trei secţii, redate integral vizitării”, a mai spus acesta.

Sala Filarmonicii „Oltenia” este accesibilă online

«Toate instituţiile de spectacol importante oferă această oportunitate de a te plasa, chiar dacă numai virtual, în acel spaţiu şi a-l putea viziona tridimensional. Este, practic, o primă impresie pe care o poţi lăsa cuiva interesat de Filarmonica „Oltenia”. Lucru foarte important pentru noi», spune Gabriel Marciu, manager al acestei instituţii care, de asemenea, are pe site-ul propriu, www.filarmonica-oltenia.ro, opţiunea unui tur virtual al sălii de concerte şi al celor de repetiţii.

Gabriel Marciu este de părere că felul în care se prezintă o instituţie atestă şi calitatea evenimentelor care au loc în acel spaţiu. În plus, „este şi un mod de prezentare a spatiilor pentru cei care vor să organizeze diverse evenimente în acest loc, precum congrese sau diverse şedinţe”, rezultând astfel o sursă de venituri proprii pentru instituţie.

În rândul instituţiilor muzicale care pot fi vizitate virtual se înscrie, spre exemplu, şi Ateneul Român – clădire monument istoric inclusă în patrimoniul naţional şi cel al UNESCO, sediul primei şi celei mai vechi Filarmonici din ţară. Turul virtual, disponibil la adresa http://tur.fge.org.ro, cuprinde în acest caz, pe lângă foaier şi sala mare, şi spaţii mai puţin accesibile, dar foarte interesante, precum o vedere panoramică de pe clădire ori luminatorul interior.

Sursa: Cuvântul Libertăţii

Cianghiri şi Holocaustul

2011-11-10T22:31:00.002+02:00

Unul dintre puţinii romi care au supravieţuit Holocaustului îşi aminteşte cu groază prin ce a trecut el şi şatra din care făcea parte, de câte ori cineva îl întreabă cum a fost. Nu mulţi reuşesc să-l convingă să povestească, pentru că retrăirea acelor momente îl cutremură şi acum, cu toate că au trecut de la acea perioadă groaznică din viaţa lui mai bine de 60 de ani.

Cianghiri Lăţa are acum 82 de ani şi trăieşte în tihnă, alături de familia sa, în comunitatea de romi Meteor din Târgu Jiu. Ziua de 17 iulie 1942 l-a găsit, însă, la Teleşti, în Şatra lui Matache (cum era cunoscut bulibaşa, pe numele lui Iorgu Stănescu). După cum îşi aminteşte bătrânul, au venit jandarmii şi i-au minţit că-i vor trimite în Rusia, unde-i vor împroprietări: „Ne-au spus să nu mai plecăm niciunde cu şatra, cum aveam noi obiceiul, că trebuie să ne trimită acolo, unde vom primi vaci cu lapte, pământ, case şi avere. Şi aşa am plecat cu şatrele, 25 de familii ale şatrei noastre, şi alte vreo 25 din Gorj. Am plecat în convoi cu căruţele şi am făcut trei luni pe drum, până am ajuns în Krivoi Rog. De acolo ne-au dus la Domanovka, unde am stat până în decembrie. Începuse să ningă, când ne-am trezit că au venit nemţii şi ne-au luat căruţele, cu tot cu cai, cu corturi şi cu aurul ascuns în oiştile de la căruţe. Acolo aveam aurul şatrei şi s-a dus tot, tot.”

„Au murit de foame”
De atunci, după cum îşi aminteşte Cianghiri Lăţa, au început greutăţile cele mari. Erau cu toţii în câmp, fără un adăpost, fără mâncare şi îmbrăcăminte, într-o iarnă rusească muşcătoare. Primeau câte 200 de grame de făină de orz pe zi, câte o litră de ulei şi cam atât. Care mai aveau câte „un pol de aur”, cum spune bătrânul (adică un cocoşel de 20 de franci din cel mai bun aur, care cântărea 8 grame), primeau pe el o găleată de cartofi şi una de făină. „Mulţi au murit atunci, unde ne-au dus ruşii, la Kransnianska. Erau sute de bordeie săpate la trei metri în pământ, împrejmuite cu un gard de fier şi era un frig şi zăpada de un metru, dar aveam pădurea aproape şi luam lemne şi făceam focul în bordei. N-aveam ce să mâncăm, aşa că unii mureau de foame, alţii mureau împuşcaţi, dacă erau prinşi pe câmp când furau porumbi care rămăseseră neculeşi, ca să-i coacă la foc.”

Întoarcerea

Bătrânul spune că după o iarnă şi o vară au fost mutaţi din nou, iar când s-au retras armatele române s-au dus la comandant şi l-au întrebat ce să facă, iar acesta le-a spus să se descurce cum pot: „Din 8000 de ţigani din România câţi am fost la început, am ajuns în ţară vreo 500. Bătrânii şi copiii mici i-am lăsat acolo, că n-am mai avut putere să-i luăm cu noi. Ne-au luat ruşii în căruţe, dar mulţi au murit, pentru că se pusese un viscol şi mureau îngheţaţi unul după altul. Călcam pe morţi ca pe brazdele de pământ. Am trecut Nistrul pe pod şi Prutul cu barca, după care am mers pe jos până în Tecuci, după care am venit cu marfarul până la Craiova.” Cianghiri a ajuns cu cei ce mai scăpaseră dintre ai lui din nou la Teleşti, unde au început să-şi încropească din nou uneltele de făcut căldări şi s-au apucat din nou de muncă pe la oameni.

Urmaşii

Cel mai mic strănepot al lui Cianghiri Lăţa are 5 ani şi se numeşte Ionuţ. El ascultă cu ochii mari, de câte ori bătrânul povesteşte prin ce a trecut, dar nu înţelege mare lucru. Alţi doi, mai mari, mai râd de bătrân şi le place să-l necăjească, dar recunosc amândoi că ştiu toate astea din spusele mai multor bătrâni care au fost în pribegie. Ionuţ Priboi (foto stânga) e tot strănepot al lui Cianghiri, iar Radu Istrate (foto dreapta) e strănepot al bulibaşei Matache, care nu mai trăieşte. Cu toţii şi-l amintesc, însă, deşi mulţi l-au cunoscut doar din povestiri, ca pe un mare om al acelor vremuri: „Avea bulibaşa pistol cu 12 focuri, ca să apere aurul şatrei. Când ne aşezam undeva, la o margine de sat, mergea la jandarmi ca să închirieze locul şi el răspundea de toată şatra în faţa autorităţilor.” Acum romii căldărari din Şatra lui Matache sunt aşezaţi definitiv în Meteor, dar bătrânii îşi amintesc cu nostalgie vremurile când umblau din sat în sat, iar perioada Holocaustului este subiectul pe care cu greu poţi să-l abordezi în faţa lor fără să le aduci tristeţea în glas.

sursa: Vertical Online

Arheologia in Oltenia - Simpozion Drobeta Turnu-Severin 2011

2011-11-05T14:54:00.002+02:00

Trecutul adus la lumina

2011-11-05T14:49:00.000+02:00

TERMELE LEGIUNII A VII-A CLAUDIA, CIOROIU NOU (DOLJ)

2011-11-05T14:42:00.001+02:00

Poveşti din adâncuri, despre naşterea Băniei astăzi

2011-11-03T16:48:00.005+02:00

Arheologul Florin Ridiche, prezentând un vas antropomorf şi cel mai vechi vas întreg de lut din România

Mai multe poze despre trecutul Craiovei aici, aici, aici şi aici.

Cărămizi romane, monede, vase ceramice, podoabe, dar şi mărturisiri despre tuneluri de apărare şi morminte prăbuşite dau glas pământului pe care s-a aşezat în timp capitala Olteniei.

un articol de Laura Pumnea

„Copilu’“ Craiova vedea lumina zilei în urmă cu 1400 de ani, după spusele arheologului Florin Ridiche. Precizează că nu trebuie trecută cu vederea legătura straşnică a acestor pământuri cu împrejurimile, unele devenind în timp parte din întinderea urbană a acestor vremuri. E bine de ştiut că la nici 12 kilometri de Craiova, la Cârcea a fost identificat cel mai bătrân sat neolotic din România, de unde se păstrează cel mai vechi vas întreg de lut din ţară, aflat în depozitul Muzeului Olteniei, vas lucrat manual, nu la roata olarului, pictat policrom, ce aminteşte de prima comunitate de agricultori, din zona Viaductului din această localitate.
„În urma săpăturilor s-a găsit o groapă menajeră, cu 8.000 de fragmente ceramice. Ca model, vasele îşi au originile în zona Greciei, la Sesklo, integrate în procesul de colonizare a Europei de către populaţiile de agricultori, care se deplasau lent dinspre Asia Mică spre sud-estul, centrul şi vestul continentului“, a povestit Florin Ridiche, arheolog la Muzeul Olteniei. Oamenii îşi lucrau pământul cu unelte confecţionate din coarne de cerbi şi bouri, aceştia din urmă dispăruţi acum patru sute de ani.

Aşezarea de la Cârcea continuă în Epoca Bronzului, apoi a Fierului, în vremea dacilor şi a romanilor, în timpul lui Mihai Viteazu, de unde este consemnat un cimitir medieval.

„Într-unul din morminte a fost găsit un schelet care avea o seceră înfiptă în piept, ca semn ritualic de îngropare practicat de frica strigoilor“, a mai spus Ridiche, menţionând săpăturile făcute de Marin Nica în locaţiile Viaduct şi La Hanuri din Cârcea. Între comună şi dacii de la Craiova apare cea mai timpurie locuire din arealul actualului oraş, Piaţa Veche, din pământul căreia a fost scoasă ceramică aparţinând Culturii Coţofeni, ce conturează prezenţa primilor indoeuropeni, care pătrundeau pe continentul nostru, în intervalul 3200 – 2700 î.Hr., la începutul Epocii Bronzului, şi care aici s-au instalat unde este acum parcarea din spatele Pieţii Vechi, în apropierea Hotelului Militar.

Două Pelendave

Mereu s-a spus ba că oraşul Craiova se află pe ruinele Pelendavei dacice, ba că pe ruinele Pelendavei romane, pentru ca realitatea să fie existenţa urmelor celor două Pelendave, cea dacică identificată la Cîrligei, în comuna Bucovăţ, iar cea romană la Mofleni, astăzi cartier al Craiovei. „O tradiţie orală recentă a perpetuat ideea unei singure Pelendave în această parte de ţară“, explică arheologul de la Muzeul Olteniei. Construcţia unor garaje acum zece ani, în spatele Bisericii Hagi Enuş, dezgropa dovezi ale unei aşezări dacice, vase ceramice lucrate la roată.

„De asemenea, este foarte posibil ca tezaurul monetar din Valea Vlăicii să fi fost îngropat de dacii de la această comunitate de la Hagi Enuş. În anul 1946, în preajma Anului Nou, s-a descoperit «o ulcică de pământ cu şase monede vechi pe locul din dosul Cantinei Consiliului Popular al oraşului Craiova, care dă spre Valea Vlăicii, cu prilejul săpării unor gropi pentru amenajarea terenului Lumea Copiilor»“, completează Ridiche, cu trimitere la un articol publicat de I. Ionescu, în „Mitropolia Olteniei“.

Acesta a reuşit să fotografieze o monedă, aflată în posesia unuia din muncitorii care a descoperit tezaurul undeva între intersecţia actualei străzi Romul cu Calea Bucureşti şi intersecţia principală din Valea Vlăicii, unde, în perioada medievală, se afla cursul unui pârâu ce curgea spre Valea Vlăicii. Se pare că în antichitate aici exista obiceiul îngropării în preajma unor cursuri de apă a unor astfel de tezaure monetare. Moneda publicată, este din argint, o tetradrahmă de la regele Macedoniei, Filip al II-lea. În ce priveşte monedele descoperite în anul 1946, nu se mai cunoaşte locaţia.

De Pelendava dacică sunt legate vestitul „Tezaur de la Craiova“ şi mormintele princiare tumulare, din preajma poligonului militar de la Cernele.

Aflat la Muzeul Naţional de Istorie a României, „Tezaurul de la Craiova“ conţine 50 de piese de podoabă şi harnaşament, din argint. Se povesteşte că a fost recuperat la sfârşitul secolului al XIX de la nişte negustori evrei, care au aflat că piesele provin din Craiova. Tezaurul a fost luat de nemţi în Primul Război Mondial şi readus după în ţară. Pelendava dacică este distrusă în timpul războaielor daco-romane, iar locuitorii de azi ai cartierului Mofleni stau pe aşezarea construită atunci de romani, posibil ca o mică fortificaţie, de ale cărei urme nu s-a dat. O cărămidă cu ştampila NM (Numerus Maurorum), găsită în zidul Bisericii dela Bucovăţ, bifează prezenţa romană.

„Avem doar urme ale Pelendavei romane, nu putem vorbi de existenţa Craiovei pe ruinele ei“, aduce lămuriri Dorel Bondoc, arheolog la Muzeul Olteniei.

Oraşul de sub oraş

Un teren de lângă Fântâna Obedeanu, în apropierea ANL-urilor din cartierul Craioviţa Nouă, este ştiut de cunoscători drept rezervaţie graţie semnalării acolo a unor locuinţe ale unei populaţii de epocă slavă, şi acoperit în prezent de un strat gros de moloz. Despre slavi se pomeneşte şi pe întinderea platoului pe care se află Casa Băniei şi Biserica Sf. Dumitru şi pe lângă care curgea un braţ al Jiului, la Cernele şi Făcăi.

Despre aceste patru aşezări timpurii slave se spune că stau la baza formării actualului oraş. Muzeograful Toma Rădulescu, şeful Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei, chiar pune centrul de greutate în zona catedralei de azi „Sf. Dumitru“, unde veneau pelerini din toată ţara, dezvoltau dughene şi făceau negoţ. Tot el pomeneşte drept cea mai veche aşezare de sub oraş în zona Calea Severinului, unde conform Legendelor Craiovei, de B.P. Haşdeu, oraşul s-a scufundat şi s-a mutat unde e acum catedrala. La temelia Casei Băniei s-au găsit în perioada 2007 – 2008 vase lucrate la roată, cu motive ornamentale, predominant linii paralele vălurite.
Începuturile urbane sunt plasate în Piaţa Veche, primul târg medieval din zonă, centru de schimb de mărfuri.

Într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab apare prima atestare documentară a localităţii la 1475. Târziu, caracterul de aşezare negustorească, a dus la mutarea centrului administrativ la Craiova. Din construcţia oraşului se pare că a dispărut cimitirul orăşenesc, de la sfârşitul secolului XIII, care s-a prăbuşit. Încă se povesteşte, de altfel, de oseminte înghiţite de aceste pământuri, după mutarea cimitirelor din jurul bisericilor, la marginea oraşului.

„Trecutul este mărturia că strămoşii noştri erau receptivi la o civilizaţie europeană“, punctează muzeograful Toma Rădulescu. O necropolă ar fi existat chiar unde este astăzi Teatrul Naţional. Cu fascinaţie încă se mai vorbeşte despre sistemul de tunele, care porneau de la Casa Băniei şi duceau aproape de Jiu, identificate de asemenea în zona restaurantelor Minerva şi Periniţa. „Eram copil, mergeam cu tata de mână aproape de Periniţa când se demola tunelul din timpul lui Radu de la Afumaţi, sub pretextul că «se bagă partizanii în el»“, îşi aminteşte Toma Rădulescu.

Sursa: Adevarul de Seara Craiova

SImpozion "Oltenia. Interferente culturale" editia a II-a, 2011

2011-10-04T22:43:00.001+03:00

Program Simpozion "Interferente Culturale In Oltenia" editia a 2-a

O carte noua

2011-10-03T16:26:00.002+03:00

Clipuri video de pe internet

2011-06-08T01:49:00.002+03:00